x
Chess - Play & Learn

Chess.com

FREE - In Google Play

FREE - in Win Phone Store

VIEW

Franturi

neagab
Jul 17, 2013, 11:16 AM 8

  Am sa ma folosesc de acest blog pentru (sper) a reusi sa expun, exprim ganduri ce de ani buni zac in mine, intre: a-mi exprima profunzimea a ceea ce cuget si bunul simt al ratiuni care ma oprit de fiecare data spundu-mi ca nimic din ce as putea gandi nu e nou, desigur a fost deja gandit, catalogat si deci ordonat de aici cu ce si cum ceea ce eu am gandit de-a lungul anilor poate reprezenta mai mult decat este, adica un punct de vedere, si acum aici ajuns cu rationamentul am sa citez: "oricat de larga si atotcuprinzatore ar fi gandirea cuiva ea se va reduce tot timpul la un punct, punctul de vedere a celui in cauza."

1. Liber arbitru...

Ne place sa credem ca suntem liberi de aici am avut nevoiea sa introducem acest termen numit -LIBER ARBITRU-, o intelegere cioplita din topor ar fi o judecata (proprie  daca se poate) care sa aibe ca pornire un arbitru liber, liber de ce? Sau ce acest "arbitru" ar trebuie sa judece? Dar daca tot judeca sau autojudeca pentru ca e un arbitru,  acest "arbitru" ar trebui sa fie liber de prejudecati, sincer si arbitrar, si chiar asa sa fie? Oare? Ideea de libertate este iluzorie si aici nu ma refer la cliseele arhicunoscute, ma refer strict la momentul in care luam decizia, atunci cand acel ce noi numim -liber arbitru- ar trebui sa-si faca simtita prezenta;  ca sa merg mai departe cu rationamentul trebuie sa intru in dealiu si anume trebuie raspuns sau incercat sa se raspunda la numite intrebari bine determinate; inainte si inainte de toate trebuie definita persoana, indentitatea, liber(a) sa-si ea deciziile, deci cine suntem noi? Unde incepem sa ne definim limitele (daca e sa percepem ceea ce suntem ca o multime de X factori cuprinsi intre limitele impuse sau autoimpuse; desigur aici e mult de vorbit deoarece termenul de libertate nu ar trebui sa cuprinda limite dar in multimea numerelor naturale intre 0 si 1, intre 1 si 2, intre 2 si 3, s.a.m.d. se gaseste defapt un spatiu infinit)  ce defineste ceea ce suntem? Personalitatea? Caracterul? Rationamentul? Sau? Idiferent ce vom alege sa ne defineasca in functie desigur de ceea ce dorim sa de reprezinte, nu va fi altceva decat o consecinta a deciziilor pe care le luam. Suntem intr-un mod cat se poate de reductiv, suma experientelor acumulate de-a lungul vietii noastre, cu fiecare, trauma, durere, soc, teama, teroare realizam ca deciziile noastre pe masura ce inaintam in viata vor fi din ce in ce mai limitate, si desigur cu cat vom inainta in viata si se vor adauga si alti factori decizioali, cu cat cunoastem, aprofundam, apreciem, iubim, ne afectionam,ne atasam de persoane, locuri, trist dar chiar si de obiecte; realizam ca nu ne mai apartinem, ca deciziile noastre nu mai sunt ale noastre, realizam ca piramida decizionala duce la o concluzie care de cele mai multe ori nu ne include si totusi suntem noi care luam decizia de unde atata timp cat parcursul rational al deciziilor pe care le luam nu ne mai include nici -liber arbitru- nu exista. Si acest rationament e totusi unul care ne face cinste adica limitele a ceea ce suntem sunt experientele noastre, care ne-au impins inspre a fi ceea ce suntem, dar daca cum de cele mai multe ori nu suntem produsul propriei experiente? Adica daca limitele nostre sunt cele educationale, sociale, atunci cand un cod moral (religios, legal) ne va invata ce e bine si ce e rau, stiind ca ceea ce va urma sa decid e bun sau rau doar pentru ca respect o doctrina religioasa sau legea, stiind ca orice incalcare a acestor doua se va lasa cu consecinte si aici unde e filtrul personal? Platon prin intermediul lui Socrate ne atras atentia acum mai bine 2000 de ani ca fiinta umana are nevoie de constrangeri si atunci unde e constiinta si constientizarea? Am nevoie de constrangeri? Daca da, unde e -liber arbitru-? Desigur veti spune ca -liberul arbitru- este acolo in momentul care alegi, sa fie asa? Oare? Atata timp cat nu exista factorul personal, atata timp cat decizia e luata pentru ca asa se face si nu esti capabil sa-ti justifici actiunea nu exista -liber arbitru-. A nu se face aici o confuzie -liber arbitru- nu inseamna Haos, deciziile nu trebuie luate ca un act de razvratire si dintrugerea unui sistem doar pentru a ne simti liberi, -liber arbitru- este exact sau ar trebui sa fie, responsabilitatea care ne-o asumam in momentul deciziei, dar trebuie sa vina ca o consecinta a filtrului personal, altfel -liber arbitru- e o inventie a lui Thomas D'Aquino pentru a justifica rolul restrictiv al religiei, atata timp cat nu sunt liber sa iau o decizie nici nu voi putea fi tras la raspundere, atata timp cat eu sunt o marioneta la discretia lui Satan nu voi putea purta consecintele pacatelor mele deci trebuie sa fie un moment in care tu esti cel ce decide, logic. Indiferent carui sistem ne raportam, atata timp cat nu exsita acea amprenta personala in deciziile pe care le luam nu exista -liber arbitru-. 

  Concluzie -liber arbitru- e doar cand actiuniile, deciziile noastre sunt constiente, explicabile printr-un rationament logic autoconstientizat bazat pe constiinta. Libertate nu exista, printr-un mod sau altul sunt supus constragerilor, laudabil daca sunt autoconstrangeri,dar daca tot nu pot fi liber macar sa fiu eu cel ce care va decide de voi depinde!

Poate Dumnezeul sa creeze ceva, ca apoi creatia lui sa-l surprinda?

Daca da, da exsita LIBER ARBITRU.

Desigur tema nici macar nu a fost atinsa, e mult de vorbit aici, am vrut doar sa creionez,exemple sunt doar instructive, mai adanc se merge mai mult se creaza confuzii,mai confuzi suntem mai mult ne indepartam de tema, mai mult ne indepartam de tema, mai mult devine non sens si atunci cum poate fi tratat un subiect ca atare fara a fi superficiali si fara a deveni confuzi?

Criticile pe tema sunt cele mai bine venite, cei care nu au nimic de spus referitor la tema sa va abtineti va rog frumos.

Continuare...

-THE ADJUSTMENT BUREAU-

Abia am vazut filmul pe internet, lipsa de somn, sa raman surprins placut de simplitatea prin care au prezentat un sunbiect atat de greu dar desi simplu tratat subeictul modul in care au atins punctele sensibile ale -liberului arbitru- e foarte profund, va recomand sa-l vedeti. Mi-ar placea mult de tot sa fie cineva cu care sa pot vorbi pe marginea temei sau macar a filmului. Astept, mingea e la fileu.

2. Poate ma repet, poate pana la urma intraberile sunt retorice, sensul cautat, raspunsurile sunt poate non sens in masura in care nimeni pana acum nu a reusit si slava Domnului au fost destui care si-au pus acealeasi intrebari retorice, si care la randul lor si-au gasit in masura in care au vrut raspuns. Imi vine in minte, o mica povestiora, sunt sigur ca stiti despre ce e vorba, adica: adevrul e ca si un elefant sau mai bine zis: sa punem un grup de oameni care in jurul unui elefant fortantui prin poztia pe care o au sa vada doar o parte a elefantului, pentru o lunga perioada de timp, fiind convinsi ca fiecare in parte e singurul care vede elefantul si dupa aceea pune acesti oameni sa descrie cum arata elefantul si au sa ajunga sa se cearta intre ei, deoarece fiecare va avea dreptate dar nici unul complet. De unde a avea dreptate se confunda cu adevarul, si apropo ce este adevarul? Un concept intrisec sau exterior noua? Pana si fizicieni, astroizicieni isi pun probleme filosofice, universul este guvernat intr-adevar de legiile pe care le noi le numim legile fizicii sau noi am inventat legiile fizici pentru a putea masura universul si implicit al putea percepe, folosind matematica ca si instrument al perceptiei noastre, dar ce este matematica? Desigur intrebarea asta ar putea sa fie considerata nonsens, toti stiind ce este matematica, de la arabi pana in zilele noastre numerele si fascinanta lume a lor ne-a ajutat sa intelegem realitatea inconjuratoare dar cati dintre voi stiu cum erau reprezentate "numerele" la vechi maiasi? E interesant cat de conceptuala era matematica pentru ei deoarece ei nu aveau numere ci o repzentare conceptuala a numarului sau a multimi de, si cu toate astea calendarului lor era pana nu de mult, mult mai precis decat al nostru, deoarece prin calculele facute de ei calendarul nu era referit doar miscarea pamantului in jurul soarelui, ei stiau pana si pozitia pamantului in raport cu miscarea galaxiei, stiu in orice moment in ce punct al galaxiei se afla pamantul si asta fara sa aibe numere in matematica lor, nu e putin frustrant? Ei intr-o perioada de istorie relativ mica, simtitor mai mica decat a noastra au reusit sa raporteze pamantul nu doar la soare ci la intreaga galaxie si asta fara calculele complexe pe care le stim noi, au putut prezice pozitia unei planete in raport cu celelalte asta fara sa aibe nici cea mai mica notiune de GRAVITATIE si implicit teoria relativitatii generale. Aceasta mica paranteza am vruto doar sa evidentiez ca matematca asa cum o stim noi nu e este aceeasi in tot universul, fizica nu este aceeasi in tot universul, sunt doar instrumente per care le folosim pentru a percepe universul, universul se comporta in felul lui, noi o numim fizica, o alta civilizatie o va numi altfel, si va avea o altfel de matematica, poate mult mai precisa decat a noastra, care la randui nu va fi decat o alta fata a elefantului, adevarul e deci exterior noua? Daca da cum putem realiza ce este adevarul fara a avea notiunea de adevar in noi? Cum spunea cineva, suntem OBSERVATORI, produsul universului, creeati pentru a-l putea cuprinde, cu valoriile universale in codul nostru genetic, fara de care nu am putea sa-l observam, contempla, bucura de frumusetea sa. Dar oricat de mult ne-am apropia si intelege elefantul, din pacate nu vom putea trece de faptul ca noi vedem doar partea noastra de adevar si prin natura noastra suntem reductivi si poate superficiali in nevoia noastra de crede ca noi suntem cei care avem dreptate. Ce trist ar fi ca pe viitor odata intrati in contact cu alte civilizatii sa incepem razboaie ideologice cu ei, se le impunem un mod de a vedea, modul nostru stiind ca e cel corect sau fiind convinsi ca elefantul e doar asa cum il vedem noi, si vai de cei care au sa indrazneasca sa afirme ca exista si un alt adevar...

Ne-am incapatinat sa credem, sa aducem dovezi ale credintei noastre ca nimic in univers nu poate depasi viteza lumini, e intr-adevr asa? Desigur se poate, nu se poate, e evident ca e asa, s-au scris miloane de pagini, se mananca o pita pe seama asta si cei mai multi dintre fizicieni inca mananca o pita groasa pe seama acestui adevar, viteza lumini e exclusiva fotonului, nici o alta particula nu va putea depasi sau apropia vitezei lumini deoarece s-a demostrat ca va ajunge la masa infinita si aici paradoxul: masa infinita, energie infinita. De ce paradox? Deoarece in mintea-mi limitata ma intreb eu in urma carei progresi o , corp, ma rog numiti cum vreti, va reusi nu doar sa atinga viteza lumini sau cel putin sa se apropie de ea, si de aici simplu luand ca si exemplu faimoasa formula : E=mc(patrat), ma masura ce un corp accelereaza, masa lui creste, chiar daca pana la 86% din viteza lumini cica cresterea masei nu este semnificativa, dupa aceea masa urmand sa creasca exponenzial, bun... dar odata cu cresterea masei nu se pune problema faptului ca acea particula, corp, sa-si creasca si energia? Adica plecand de la premiza ca exista un implus initial care a dat miscare particulei, intr-un mediu impotetic fara frecare, ca acceleratia sa creasca trebuie sa creasca si cantitatea de energie folosita pentru a pune in miscare aceea particula, intr-un mediu fara frecare, unui impuls initial in corespunde o viteza data in raport cu impulsul respectiv, pentru a creste viteza ar trebui sa creasca si impulsul, ca sa creasca impulsul trebuie sa creasca si cantitatea de energie folosita, mai mare devine energia folosita mai mare devine masa, mai mare este masa corpui, particulei mai mare are sa fie cantitatea de energie folosita... si asa se merge pana la masa infinita energie infinita, si cum se poate optine energie infinita? Si cum poti manevra energia infinita? Deoarece acea energie infinita are avea la randui masa infinita... si uite frumusetea paradoxului :) Acum teoretic cred ca se poate depasi viteza lumini doar in masura in care exsita masa negativa, adica luam ca unitate de raport viteza lumini, o particula va avea masa 0 doar in momentul in care va ajunge sa accelereze la 300 miiKm/sec, orice crestere a vitezei ulterioare ar creste implict masa particulei, plecand de la faptul ca fotonul are masa de repasu 0, adica un foton care nu se afla in miscare ar trebui sa-si sisteze exitenta si sa reapara odata ce ajunge sa aibe o viteza vecina a 300miKm/sec, acum ce as dori eu sa intreb, fotonul nu poate avea o alta viteza decat ceea vehiculata mai sus? Sa presupunem ca fotonul isi face simtita prezenta in univers cand ajunge la sa se deplaseze cu viteza lumini, poate el exista si inainte dar nu e perceput, paranteza: exista particule numite neutrini care cica masa lor tine la 0, desigur nu vor avea nicodata masa 0 atat timp cat e in miscare si deci manifesta energie, E=mcpatrat, dar aceasta particula are un comportament ciudat adica isi poate schimba indentitatea, s-a observat ca poate deveni atat foton cat si electron cat si proton... inca nu se intelege ceea ce determina comportamentul atat de ciudat al particulei de unde se poate deduce ca un foton e neutrin atat timp cant nu ajunge la viteza lumini, dar oare daca daca fotonul ar depasi viteza lumini si ar trece printr-un camp elegromagnetic nu s-ar putea sa transforme intr-un electron primind automat sarcina electrica negativa, sau printr-un raport oare depasind viteza lumini fotonul desigur intr-un raport pe care il voi lasa matematicienilor sa-l gaseasca, se va trasforma in proton, problema remamand ce va da sarcina pozitiva viitoare particule ce se formeaza? Sa existe in univers o alta forta? A cincea forta pe care Einstein incerca cu disperare sa o puna intr-o formula si aceasta a cincea forta fie defapt o forta opusa fortei electromagnetice de sarcina pozitiva? Trasformand praticolele fara sarcina electica de o masa x, in protoni? Si atunci neutroni sa fie o particula ajunsa la o viteza superioara vitezei lumini intr-o conjunctura foarte burusca si care datorita masei acumulate sa nu mai poata abosrbi nici un tip de sarcina, si datorita masei acumulate sa absoarba in jurui proton si impicit electroni care apoi se vor trasforma in molecule de hidrogen, heliu? E o teorie banala, care poate va rastura conceptul formarii universului, poate universul nu a luat nastere si nu va muri existant un schimb continuu de energie, o teorie care va avea ca aliat si termodinamica si legiile ei, poate universul nu are timp, nu se supune timpului, ce este defapt timpul? Din ce perspectiva  sau cum am putea introduce universul in timp? Dandu-i un inceput, big-bang l-am numit, dar daca totusi universul nu are inceput, conceptul de atotcuprinzator nu are inceput si sfarit doar elementele cuprinse in el sunt supuse timpului, nastere, evolutie, maturitate, moarte. Poate una din laturile adevarului este exact faptul ca atotcuprinzatorul nu se supune timpului, timpul e doar observatorului peren, si daca universul nu este supus timpului inseamna ca mecanismele intriseci universului pot avea o durata de formare infinita, deoarece se interpatrund, formand un continuu spatiu-timp.

Online Now